logo incdtp 8cm 600dpi

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare

pentru Textile si Pielarie Bucuresti

header

            Industria de textile-confectii romaneasca are o traditie indelungata si reprezinta unul din sectoarele industriale de baza, cu un potential enorm.

            In Romania, dezvoltarea industriei textile s-a realizat treptat, de la mici mestesuguri casnice (tors, tesut), sustinute de unele centre domeniale textile, unde existau instalatii de tors si finisat (pive, sterze, darste), la mici intreprinderi. Printre principalele repere care au marcat istoria industriei textile romanesti se numara:

  • a doua jumatate a secolul XVIII - primele incercari de infiintare a fabricilor textile: fabrica de postav din Chiperesti pe Jijia si postavaria din Pociovaliste, langa Bucuresti;
  • 1843- 1844 – infiintarea in Tara Romaneasca a postavariilor de la Tunari si Dragomiresti, de catre vornicul Nicolae Baleanu;
  • mijlocul secolului XIX - infiintarea in Transilvania a postavariilor de la Brasov, Gherla si Sad;
  • 1853 – prima fabrica integrata lana, avand sectii de sortare si spalare, filatura, tesatorie, apretura, boiangerie, la Targu Neamt – infiintata de Mihail Kogalniceanu – “adevaratul intemeietor al industriei textile din tara noastra”;
  • 1859 – infiintarea unei societati sericicole pentru producerea matasii naturale care a condus si la aparitia unei filaturi pe mosia Damaroaia;
  • 1863 – aparitia primelor razboaie mecanice, la fabrica M. Scherg din Brasov (fosta S.C. Carpatex Brasov S.A);
  • 1885 - infiintarea fabricii de postav Buhusi, de catre Eugen Alcaz;
  • 1885 – infiintarea, de catre intreprinzatorul Stan Rizescu (intemeietorul industriei de prelucrare a bumbacului, inului si canepii), a primei tesatorii mecanice din Romania (tesaturi panza din fire de bumbac), viitoarea Intreprindere Textila Bucegi;
  • 1892 -1900 – trecerea de la manufactura la industria mecanizata (30 de razboaie mecanice) a tesatoriei din Sf. Gheorghe;
  • 1922 - conferinta “Studiului Industriei Textile“ la Sectiunea Industriala a Scolii Politehnice din Bucuresti, cand s-a constatat necesitatea infiintarii unei Facultati de Textile in cadrul Institutului Politehnic, a scolilor de maistri, de ucenici, de tehnicieni, centre de calificare a muncitorilor etc.;
  • 1934 - inceputul invatamantului superior de textile prin infiintarea Scolii Superioare de Textile din Bucuresti;
  • 1936 – obtinerea primelor fibre artificiale pe baza de celuloza regenerata la Popesti Leordeni;
  • 1938 - infiintarea Combinatului de Fibre Artificiale “Vascoza” din Lupeni;
  • perioada interbelica - extinderea industriei textile romanesti, situandu-se printre primele sectoare economice din tara, fiind construite in special tesatorii si intreprinderi de tricotaje si mai putine filaturi;
  • 1948 - nationalizarea si includerea intreprindereii Textila Oltul in Centrala Industriei Bumbacului;
  • 1951 - infiintarea Institutului de Cercetari Textile, Pielarie si Cauciuc, in prezent Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Textile si Pielarie – INCDTP, avand in structura sa sectii de filatura, tesatorie, tricotaje, finisaj si sinteza a fibrelor chimice, laboratoare de preindustrializare a bumbacului si fibrelor liberiene, laboratoare de incercari, un sector tehnologic care se ocupa de activitatea de tabacire minerala si vegetala, un laborator de analize chimice si fizice pentru domeniul pielarie; in prezent, INCDTP are urmatoarele domenii de activitate: cercetare-dezvoltare; economia cercetarii si dezvoltarii experimentale; inovatia tehnologica; transferul de tehnologie; marketing; cercetarea operativa; organizarea productiei; comert.
  • 1952 – mutarea Scolii Superioare de Textile din Bucuresti, astazi Facultatea de Textile Pielarie si Management Industrial la Iasi;
  • 1955 – integrarea Scolii Superioare de Textile in Institutul Politehnic “Gheorghe Asachi” din Iasi;
  • anii '70 – investitii majore in industria usoara, prin decret de stat, se stabileste ca 80% din productia de la Bucegi si Trainica sa mearga la export;
  • anii ’80 - situatia economica a Romaniei a impus ca un procent majoritar din intreaga productia textila romaneasca (55% doar in tarile CAER) sa fie destinata exportului; industria textila romaneasca reprezenta 20% din totalul intreprinderilor din tara, numarand peste 180 de intreprinderi, dintre care 32 in Bucuresti;
  • Perioada postdecembrista – pierderea pietei CAER – principala piata de desfacere, pana in anul 1989 a produselor textile si confectii imbracaminte si nonimbracaminte si aparitia produselor textile din import (indeosebi din Turcia, Italia si China), astfel ca multe din combinatele si fabricile integrate textile romanesti si-au restrans puternic activitatea si ulterior au fost declarate falimentare; cele care au rezistat acestei perioade de tranzitie, au fost cumparate, in general, de actionari straini.

            In prezent, industria textila romaneasca este privita ca o ramura traditionala avand in vedere faptul ca aproape orice experienta nationala de dezvoltare industriala a cuprins sau cuprinde si aceasta industrie. Ramura industriei textile cuprinde, conform CAEN, doua categorii: cod CAEN 13 – Fabricarea produselor textile si cod CAEN 14 –Fabricarea articolelor de imbracaminte.

            In anul 2015, conform indicatorilor macroeconomici din Anuarul Statistic al Romaniei 2016, industria de textile-confectii din Romania s-a prezentat astfel:

  • 4% din industrie;
  • 4,1% din industria producatoare;
  • 1,37% din cifra de afaceri a economiei;
  • 1,14% din totalul agentilor economici;
  • 1,36% din profitul net national;
  • 4,63% din totalul angajatilor.

            Industria Textila si de confectii romaneasca, cu un numar de 7133 societati active, in 2015, acopera intreaga suprafata nationala, fiind concentrata in 4 regiuni: regiunea Nord-Vest, regiunea Nord-Est, regiunea Centru si Bucuresti. In aceste 4 regiuni se gasesc cea mai mare parte din IMM-urile din domeniu.

            Astazi - industria textila romaneasca este afiliata unor entitati tip umbrela, numite clustere. Acestea sunt grupari de producatori, utilizatori si / sau beneficiari, in scopul punerii in aplicare a bunelor practici din Uniunea Europeana, in vederea cresterii competitivitatii / potentialului economic al operatorilor economici. La baza dezvoltarii inteligenta a acestui sector sta implementarea strategica bazata pe inovare.